Masca mea
Amintiri cu vorbe și cântec, o poveste de toamnă ale cărei începuturi se pierd în negurile timpului – Bețivi de toamnă. Un album de suflet care poartă semnătura mea și a prietenului și muzicianului, Eugen Mihăescu.
- Adrian Bezna
- construiește stări
- și fredonează poezii
- Cantautor și poet român
Album nou disponibil
Despre mine
Despre mine sau cum am înțeles că trebuie să trăiești cu lupii laolaltă
E un sentiment numit Acasă, atunci când oamenii se așează în jurul unui cântec de al tău. E un semn că poți aduce lumină și dezlegare de sensuri de viață. În câteva cuvinte, acesta e Adrian Bezna.
Patru albume, două volume de poezie, sute de concerte și întâmplări, emisiuni de radio și televiziune, un Podcast al pandemiei mele, proiecte de viitor și vise alături de oameni care știu și se bucură de pederostul cuvintelor rostogolite în cântec.
Pentru că pe scenă nu poţi să minţi. Pe scenă intri de fiecare dată de mână cu sinceritatea şi cu bucuria de a întâlni oameni care știu să prețuiască secunda aceea de a fi împreună. Cu oameni care cumpără visele tale de cântec și cuvinte, dar nu te vând niciodată. Cred că muzica fiecărui artist este o scenă și acolo vin oamenii.
Poezia e o stare de lumină, zic eu. O stare de oameni, pentru că nu scrii pentru stânci. Scrii pentru oameni. Poezia mea este o poezie curată, pe care am scris-o când m-am julit la genunchiul sufletului, precum copiii care se lovesc în joacă, dar nu se opresc, ci se joacă mai departe. Ca într-un fel de copilărie.
Televiziunea m-a ajutat să ajung mai uşor la oameni. A fost o perioadă de autocunoaştere. Îmi făceam propriile emisiuni şi nu-mi spunea nimeni ce să fac şi cum. Au fost «Noaptea cu Bezna», «Poveşti de adormit oameni mari» şi «Simplu. Cu oameni pur şi simplu». Tot timpul m-am gândit la Oameni. Aşa se construiește lumina.
