Despre costume

Mă gândeam, mai demult.

E o vreme de când m-am lăsat de a privi realitatea din televizor. Ce păcat că Oamenii nu au loc printre atâtea costume și discursuri. România mea și a noastră e diferită de România lor. Clar.

Costumele voastre defilează la braț
Cu Constituția noastră.
Au cravate care stau altfel la gât
Și buzunare în care încap mașini și excursii
Exotic de reușite.
Clar, Costumele voastre au cămăși
Mult mai curate decât sufletul,
Poartă întotdeauna cuvintele la ele când
Vorbesc costumelor noastre.
Ce modă, ce reușite Costumele astea în care nu încap Oameni.
În rest, lumea e îmbrăcată, e bine.
Se transpiră mult în tricouri,
În halate, în altfel de costume.
Cum sa apari așa, la televizor, îmbrăcat într-o coajă de pâine
Sau într-un vis fără cravată?