Plouă
30
iul.
0
Plouă Și e ud în lume, Daaa, norii au căzut și s-au lovit de buza ta și-au împărțit Lumea în potop și în cișmea
Paradă
27
iul.
0
Orașul tot văd că iese în stradă. Trece iubirea mea în costum de paradă și aruncă flori peste tramvaie, terase, blocuri, vitrine… O, cum îi stau Costumul, fularul de vânt și pelerina de ploaie. Cât de firesc toate stau, cât de bine. La parada aceasta simt eu, că cineva mă ia și pe mine.
Lasă-mă, Doamne
25
iul.
0
Lasă-mă, Doamne, O noapte, măcar, în scrânciobul Lunii, să fluier și eu Calea Lactee și pe prietenul Big Bang, cu toți ai lui de la facerea lumii. Și pe tine, femeie, ca să știi că mă doare Când voi sări pentru tine din scrânciobul Lunii în Soare.
Despre cum stelele sunt puse cu mâna
23
iul.
0
Poate nu știi că stelele sunt puse cu mâna, câte una, câte una, pentru fiecare dorință, fie ea, stoarsă din lacrimi sau ordinară de tot. În fiecare noapte se face inventarul și, uite-așa, ca să le știm pe unde sunt, mai vine câte unu` deștept cu o idee de aia, universală și zice: ”-Hai s-o punem de-o constelație sau de-o galaxie mai mică, uite vezi, bucata din dreapta, acolo unde e steaua mea seamănă cu un șnițel vienez, știi... eu, când eram mic, voiam să mă fac bucătar!” E ciudat că stelele stau așa, înghesuite, deși, sunt mari distanțe între noi, oamenii! Uneori, în momente considerate de unii, istorice, stelele prevestesc împliniri mărețe sau dezastre, eu zic, după cum au fost puse, din ură, sau din dragoste, sau mai știe Cineva cu ce interes! De unde îți scriu eu, nu s-a pus nici o stea! Nu că nu s-ar fi auzit de copiii ăia doi a lu` Shakespeare sau de vreo democrație exactă a țărilor dezvoltate, da`, ți-am păstrat ție, un univers mic, cât să poți învăța că stelele sunt puse cu mâna în galaxii uriașe cât dragoSTEA ta!
Trec trenurile lumii
21
iul.
0
Trec trenurile lumii, n-au habar de casele cu oameni pâlpâind sub lună ca niște purici de lumină care sar să piște întunericul de mână Trec trenurile lumii învârtind tristețea firelor de iarbă prinse-n șine și a traverselor care întind de anotimpuri să le fie bine Trec trenurile lumii ca un vânt care măsoară numai depărtări și în vagoane-i plin de întrebări. Trec trenurile lumii pe pământ
Se făcea că eram un pitic
18
iul.
0
Într-o lume prea înaltă și mare Când plângeam eu se aduna câte-un râu la picioare Când râdeam eu tot păcatul se făcea foarte mic Se făcea că lumea era o girafă Cu gâtul ca o cumpănă de fântână spre cer Eu, pitic, tot mai sper Că-într-o zi am să agăț iubirea mea mare într-o agrafă
Reprezentație
16
iul.
0
Inima mea merge pe sârmă demult ar fi stat într-un piept de clovn priceput sau în pieptul unui erou pe care nu-l mai acoperă nimeni cu flori inima mea zboară alături de ciori și de vulturi și nu cade, nu plânge Inima mea are o sârmă de sânge
Ca un copil ce a dormit în flori
12
iul.
0
Ca un copil ce a dormit în flori păzit de grija lumii și de rele între miros de cozonac și stele îmi împleteam poveștile din nori Și așteptam să strângă dimineața Tot cântecul pe care-l știu cocoșii și eu, copil murdar de ouă roșii, cântam cu ochii mari cât toată viața Ca un copil ce a dormit în flori mă tot trezesc când vine Învierea și nu mai cântă nimeni, doar tăcerea poveștilor cu toți cei duși ai mei în nori
Deschid fereastra
09
iul.
0
Deschid fereastra Și scriu poezii de dragoste Pe coada mâțelor în călduri Și constituții Pe coada câinilor care vor fi Înfiați de Oamenii mari care știu Cât de greu E să deschizi o fereastră Și să vezi Că oamenii aruncă pietre În pisici și în câini Din cauza facturilor de mâine De ieri Deschid fereastra Si nu mai văd așa departe Sunt multe ziduri nebune Care cresc ca o iederă Peste oamenii mici Și-mi vine și mie să arunc Că doar nu sunt nebun Să mai cred în tinerețea mea Cu pisici și cu câini Care știau că oamenii scriu Pe cozile lor.