Când treci cu mersul tău

Adrian Bezna

Când treci cu mersul tău de fată
De parc-ai fi un ceas de preț
Mi-aruncă timpul cu dispreț
Trei firimituri de niciodată

Orașul tot e-un ceas de pași
Când treci cu mersul tău de fată
Din pașii tăi trecuți – rămași
Se schimb-a ceasurilor dată

Când treci, trec trenurile-n gări
Să ducă oamenii la oameni
Să mai împartă întâmplări
Când treci, nu-i loc de întrebări

Când treci, așa cum tu nu știi
Se-adună președinți de state
Să hotărască de e noapte
Cu mersul tău sau, poate, zi

Pe lângă oameni buni sau răi
Cum treci tu, n-a trecut vreodată
Prin lume un alt mers de fată
Ce-i lumea fără pașii tăi?

Când treci, m-apucă un dor de ducă
Pe lângă plopii încă pari
În miezul miezului de nucă
M-aș duce, doar să nu dispari

Când treci, de fapt, așa cum treci
Așa cum trec doar trecătorii
Prin fața porții închisorii
Îngheț precum pereții reci