Cântec de omături

Mala Bărbulescu

Ne-am reîntors din iarnă
Ca dintr-un lung război
Lăsând în urmă drumul
Ce șchioapătă în noi

Că nici nu se mai vede
De toți copacii ninși
Unde-s învingătorii
Și unde cei învinși...

Și osteniți spre casă
Ne-ntoarcem vii și morți
Purtând în piept cămașa
Ce-au tras-o mulți la sorți

Că nici nu se mai vede
De pașii tuturor
Unde e drumul nostru
Și unde-i drumul lor...

Și tot mai lungă-i calea
Și gerul cade-n unghi
Ne-a-ncolăcit privirea
Și mergem pe genunchi

Că nici nu se mai vede
De câtă floare-a nins
Ce uși închide vremea
Și câte a deschis...

Ni s-a pierdut și urma
Pe cruci de mărăcini
Ni-e carnea despuiată
Ne-acoperim cu spini

Că nici nu se mai vede
Din semnele perechi
Unde e rană nouă
Și unde-s răni mai vechi...

Și geme ca-ntr-un bocet
Și cântă ca de nunți
Ne-ngroapă tot omătul
Și ne-a trecut de frunți

Că nici nu se mai vede
De-colo sus din cer
Nici sufletul de mâine
Nici sufletul de ieri...