Norii ăștia
14
sept.
0
Adrian Bezna
Norii ăștia, ca o pată Pe cămașa mea, de mire Unde sunt așa subțire Ca o ață, ca o fată Norii ăștia cu cravată În costum cu buzunare Unde intră câte o zare Și-un albastru, câteodată Norii ăștia, care plâng Pe obrazul unor păsări Care zboară înțelesuri Unde eu, rămân nătâng Norii ăștia, prinși în seară Ca un cui ce vrea să-și bată Inima și viața toată Într-o nu știu care scară Eu agăț în mine un cer Ca pe un perete plin Cu albastru și senin Și cu soare la rever Eu agăț în mine un cer Ca pe un perete plin Cu albastru și senin Și cu soare la rever Norii ăștia, care trec Cu statistici fără număr Peste oameni fără umăr Unde cifrele petrec Norii ăștia, sunt ai mei Și mă leagă-ntre pământuri Unde nu mai sunt nici gânduri Unde florile au tei Eu agăț în mine un cer Ca pe un perete plin Cu albastru și senin Și cu soare la rever Eu agăț în mine un cer Într-un colț de curcubeu Unde numai Dumnezeu Mă închină și eu sper