Despre cum stelele sunt puse cu mâna

0
Poate nu știi
că stelele sunt puse cu mâna,
câte una,
câte una,
pentru fiecare dorință,
fie ea, stoarsă din lacrimi sau ordinară de tot.
În fiecare noapte se face inventarul
și,
uite-așa,
ca să le știm pe unde sunt,
mai vine câte unu` deștept 
cu o idee de aia, universală
și zice: ”-Hai s-o punem de-o constelație
sau de-o galaxie mai mică, 
uite vezi,
bucata din dreapta,
acolo unde e steaua mea
seamănă cu un șnițel vienez, 
știi... eu, când eram mic,
voiam să mă fac bucătar!”
E ciudat că stelele stau așa, înghesuite,
deși, sunt mari distanțe 
între noi, oamenii!
Uneori,
în momente considerate de unii, istorice,
stelele prevestesc 
împliniri mărețe 
sau dezastre,
eu zic, după cum au fost puse,
din ură, sau din dragoste, 
sau mai știe Cineva cu ce interes!
De unde îți scriu eu,
nu s-a pus nici o stea!
Nu că nu s-ar fi auzit de copiii ăia doi 
a lu` Shakespeare
sau de vreo democrație exactă 
a țărilor dezvoltate,
da`, ți-am păstrat ție, 
un univers mic,
cât să poți învăța că 
stelele sunt puse cu mâna
în galaxii uriașe 
cât dragoSTEA ta!

Cu lupii laolaltă

0
Adrian Bezna
În satul acesta unde e veșnic noapte
Nu mai e nici o oaie, să muncească la lapte
În satul acesta unde e veșnic noapte
Nu mai e nici o oaie, să muncească la lapte

Iar noi
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă

În oraşul acesta asfaltat cu iluzii
Şi copii adorm legănaţi de concluzii
În oraşul acesta asfaltat cu iluzii
Şi copii adorm legănaţi de concluzii

Iar noi
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă

În țara aceasta de scânduri vândute
Taie-ți metrul cub de iubire și du-te
În țara aceasta de scânduri vândute
Taie-ți metrul cub de iubire și du-te

Cu noi, cu toții
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă

În lumea aceasta cu mulți dumnezei
Să rămânem cu unul, să nu fim ca și ei
În lumea aceasta cu mulți dumnezei
Să rămânem cu unul, să nu fim ca și ei

Și noi
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă

În viața aceasta, ca un tren fără haltă
Să rămânem mereu, noi lupi, laolaltă
Să rămânem mereu, noi lupi, laolaltă

Norii ăștia

0
Adrian Bezna
Norii ăștia, ca o pată
Pe cămașa mea, de mire
Unde sunt așa subțire
Ca o ață, ca o fată

Norii ăștia cu cravată
În costum cu buzunare
Unde intră câte o zare
Și-un albastru, câteodată

Norii ăștia, care plâng
Pe obrazul unor păsări
Care zboară înțelesuri
Unde eu, rămân nătâng

Norii ăștia, prinși în seară
Ca un cui ce vrea să-și bată
Inima și viața toată
Într-o nu știu care scară

Eu agăț în mine un cer
Ca pe un perete plin
Cu albastru și senin
Și cu soare la rever

Eu agăț în mine un cer
Ca pe un perete plin
Cu albastru și senin
Și cu soare la rever

Norii ăștia, care trec
Cu statistici fără număr
Peste oameni fără umăr
Unde cifrele petrec

Norii ăștia, sunt ai mei
Și mă leagă-ntre pământuri
Unde nu mai sunt nici gânduri
Unde florile au tei

Eu agăț în mine un cer
Ca pe un perete plin
Cu albastru și senin
Și cu soare la rever

Eu agăț în mine un cer
Într-un colț de curcubeu
Unde numai Dumnezeu
Mă închină și eu sper

Descântec de mine

0
Adrian Bezna
S-a lăsat un fel de ceaţă
Peste anii mei din viaţă
Mă simt arestat de toamnă
Toamna vieţii mă condamnă

Nu mai ştiu din care parte
Vine dragoste sau moarte
Nu mai ştiu de care aţă
Să-mi leg sufletul de ceaţă

Şi mă-ntreb atuncea, oare
Mă-ntreb pentru fiecare
Oare, câte drumuri sunt
De la noi până la vânt
Şi mă rog atunci cu lacrimi
De la nu ştiu care patimi
Mă rog pentr-un pumn de stele
Chiar deasupra vieţii mele

S-a lăsat un fel de ceaţă
Peste anii mei din viaţă
Mă simt arestat de toamnă
Toamna vieţii mă condamnă
Nu mai ştiu din care parte
Vine dragoste sau moarte
Nu mai ştiu de care aţă
Să-mi leg sufletul de ceaţă

Şi mă-ntreb atuncea, oare
Mă-ntreb pentru fiecare
Oare, câte drumuri sunt
De la noi până la vânt
Şi mă rog atunci cu lacrimi
De la nu ştiu care patimi
Mă rog pentr-un pumn de stele
Chiar deasupra vieții mele

Cântec târziu (Am venit)

0
Andrei Patraș
N-am venit ca un prinț din povești
N-am venit în celeste calești
N-am venit din tării ca un zeu
Am venit doar cu umbletul greu

N-am venit ca un mire în zori
N-am venit călător peste nori
N-am venit stele salbe să-ți prind
Am venit în amurg rătăcind

N-am venit să-ți aduc primăvară
Am venit prin lumina cea rară
Am venit doar cu tine în gând
Desfrunzit ca un crâng întomnând

Am venit după-atâta risipă
Să adaug o veștedă clipă
Am venit către tine bătrân
Am venit, am venit să rămân

Părinți îmbătrânind

0
Sorin Poclitaru
Părinții îmbătrânind devin copii
Iar noi copiii devenim părinți
Ne supărăm că nu rămân cuminți
Frumoși, puternici, tineri, buni și vii


Că au și ei dureri și că se strâng
Că-s amărâți și nimeni nu-i mai vrea
Că îmbătrânind privirea lor e grea
Și oasele îi dor și că mai plâng


Se sting ca lumânările tăcuți
Și prea târziu mai vrem a-i mângâia
Părinții noștri mor
Spre-a învia

Părinții noștri deseori uitați
Și pentru care timp nu mai avem
Își iau cuminți pastila și se tem
Că până și de boală-s vinovați

Puțini ce mai veghem la capul lor
Ca să-i iubim suntem prea ocupați
Parcă ni-i jenă c-avem mame, tați
Ne e rușine nouă că li-i dor

Se sting ca lumânările tăcuți
Și prea târziu mai vrem a-i mângâia
Părinții noștri mor
Spre-a învia

Sunt mai ușori acum, s-au micșorat
Pe trupul slab stau hainele de miri
Și-obrajii lor au riduri și-amintiri
Și nimeni nu-i întreabă ce-au mâncat

Părinții îmbătrânind devin copii
Iar noi copiii devenim părinți
Ne supărăm că nu rămân cuminți
Frumoși, puternici, tineri, buni și vii

Se sting ca lumânările tăcuți
Și prea târziu mai vrem a-i mângâia
Părinții noștri mor
Spre-a învia

Se sting ca lumânările tăcuți
Și prea târziu mai vrem a-i mângâia
Și ne-amintim de ei
Când sunt pierduți