Părinți îmbătrânind
14
sept.
0
Sorin Poclitaru
Părinții îmbătrânind devin copii Iar noi copiii devenim părinți Ne supărăm că nu rămân cuminți Frumoși, puternici, tineri, buni și vii Că au și ei dureri și că se strâng Că-s amărâți și nimeni nu-i mai vrea Că îmbătrânind privirea lor e grea Și oasele îi dor și că mai plâng Se sting ca lumânările tăcuți Și prea târziu mai vrem a-i mângâia Părinții noștri mor Spre-a învia Părinții noștri deseori uitați Și pentru care timp nu mai avem Își iau cuminți pastila și se tem Că până și de boală-s vinovați Puțini ce mai veghem la capul lor Ca să-i iubim suntem prea ocupați Parcă ni-i jenă c-avem mame, tați Ne e rușine nouă că li-i dor Se sting ca lumânările tăcuți Și prea târziu mai vrem a-i mângâia Părinții noștri mor Spre-a învia Sunt mai ușori acum, s-au micșorat Pe trupul slab stau hainele de miri Și-obrajii lor au riduri și-amintiri Și nimeni nu-i întreabă ce-au mâncat Părinții îmbătrânind devin copii Iar noi copiii devenim părinți Ne supărăm că nu rămân cuminți Frumoși, puternici, tineri, buni și vii Se sting ca lumânările tăcuți Și prea târziu mai vrem a-i mângâia Părinții noștri mor Spre-a învia Se sting ca lumânările tăcuți Și prea târziu mai vrem a-i mângâia Și ne-amintim de ei Când sunt pierduți